Plomba căzută: ce faci imediat și când mergi la dentist

Ce faci în primele ore după ce ți-a căzut plomba

Prima reacție este de obicei panica, dar situația se gestionează simplu. Dintele rămas fără plombă are o cavitate deschisă, în care se strâng resturi de mâncare și bacterii, iar dentina expusă reacționează la cald, la rece și la dulce. Scopul acasă este unul singur: să protejezi dintele până ajungi în cabinet.

Pașii care ajută cel mai mult sunt aceștia:

• Clătește gura cu apă călduță și scoate delicat orice resturi din cavitate, fără să folosești obiecte ascuțite.
• Păstrează fragmentul căzut, dacă îl găsești. O plombă simplă nu se mai poate refolosi, dar dacă a căzut o incrustație sau o coroană, ea se duce la dentist, care poate decide dacă se lipește la loc.
• Nu mesteca pe partea cu dintele afectat și evită alimentele tari sau lipicioase, care pot rupe un colț de dinte slăbit.
• Ocolește băuturile foarte reci sau fierbinți și dulciurile, pentru că toate trei declanșează sensibilitatea.
• Spală dinții ca de obicei, cu pastă cu fluor, dar periază blând în jurul zonei afectate.
• Dacă dintele e sensibil, poți aplica pastă pentru dinți sensibili direct pe el.

Recomandările de mai sus sunt în linie cu ghidul serviciului de sănătate din Țara Galilor pentru plombe și coroane pierdute.

Cum protejezi provizoriu cavitatea

Dacă dintele te deranjează sau resturile de mâncare se strâng în cavitate, poți acoperi temporar deschiderea. Cleveland Clinic indică două soluții de moment: un ciment dentar de farmacie, gândit exact pentru astfel de situații, sau, la limită, o bucățică de gumă de mestecat fără zahăr apăsată în cavitate. Guma cu zahăr trebuie evitată, fiindcă poate provoca durere.

Aceste măsuri ajută doar câteva zile. Cimentul provizoriu nu se prinde ca un material de obturație și cade repede, iar sub el caria poate continua nestingherită. Gândește-le ca pe un pansament, nu ca pe o reparație.

Cât de urgent este și când nu mai aștepți

Plomba căzută nu se numără printre urgențele cu risc vital, iar un dinte care nu doare poate aștepta o programare obișnuită. Totuși, „poate aștepta” înseamnă zile, nu luni. Cavitatea rămasă deschisă se adâncește de obicei odată cu fiecare masă, iar cu timpul caria poate ajunge la nervul dintelui, moment în care ai nevoie de un tratament mult mai amplu decât o simplă obturație.

Programează-te mai repede, în aceeași zi sau a doua zi, dacă observi oricare dintre aceste semne:

• durere puternică sau care te trezește noaptea;
• umflătură la nivelul gingiei, obrazului sau feței;
• gust neplăcut sau puroi lângă dinte;
• febră sau stare generală proastă, care pot însoți o infecție;
• un colț de dinte rupt cu margini ascuțite, care taie limba sau obrazul.

Unele dintre aceste semne, mai ales umflătura și febra, pot indica un abces dentar, care nu se tratează acasă. Durerea puternică, care nu cedează la medicamentele obișnuite, împreună cu umflătura sau febra, sunt semnele care transformă o plombă căzută într-o urgență.

De ce cade o plombă

O plombă nu este permanentă. Ratele anuale de eșec ale restaurărilor din compozit au variat între 0,08% și 6,3% în studiile analizate într-o sinteză publicată în Dental Materials, iar motivele principale de eșec au fost caria secundară, fracturile și aspectul. Durata unei plombe depinde deci de foarte mulți factori, nu doar de material.

În practică, o plombă cade sau trebuie schimbată din câteva cauze frecvente:

• Caria secundară, adică o carie nouă care apare la marginea plombei sau sub ea. Într-un studiu pe mai mult de 9.000 de restaurări din rețeaua americană și scandinavă de cabinete, caria secundară a fost motivul principal al intervenției, în 43% din cazuri.
• Fractura plombei sau a peretelui de dinte care o susține, mai ales la dinții din spate, care preiau forța de mestecare.
• Pierderea aderenței la dinte. Într-un studiu norvegian pe obturații de compozit, pierderea plombei a fost motivul de înlocuire la 8% dintre restaurările eșuate, față de 73,9% pentru caria secundară.
• Cavități mari sau adânci, cu mai multe suprafețe implicate, care lasă mai puțin dinte sănătos de care să se prindă plomba.
• Un dinte tratat de canal, care este mai fragil decât unul cu nerv viu.

Contează și obiceiurile pacientului. Un studiu retrospectiv pe plombe urmărite 10 până la 18 ani a găsit că la pacienții cu risc de carie principala cauză de eșec a fost caria secundară, iar la cei cu suprasolicitare a mușcăturii, de tip bruxism, a fost fractura. Dacă scrâșnești sau strângi din dinți, cauza ascunsă poate fi bruxismul.

Trebuie spus și că nu orice plombă căzută înseamnă o lucrare făcută prost. Plombele se uzează în timp, iar un dinte poate ceda și în jurul unei obturații corecte.

Ce nu ai voie să faci cu un dinte rămas fără plombă

Reflexul de a rezolva singur problema duce uneori la complicații. Evită următoarele:

• Nu lipi plomba sau un fragment de dinte cu adezivi care nu sunt de uz dentar. Cleveland Clinic avertizează explicit împotriva cleiurilor de tip „super glue”.
• Nu scotoci în cavitate cu scobitori, ace sau alte obiecte, pentru că poți răni gingia și împinge resturile mai adânc.
• Nu mesteca pe partea respectivă, chiar dacă nu te doare. Dintele rămas slăbit se poate crăpa sau își poate pierde un colț.
• Nu aștepta să treacă singură sensibilitatea. Un dinte fără plombă nu se reface de la sine.
• Nu amâna programarea pentru că „nu mai doare”. Durerea dispare uneori chiar când infecția avansează, dacă nervul dintelui a murit.

Dacă durerea este ceea ce te îngrijorează cel mai tare, vezi și ce poate provoca durerea de măsea, ca să știi cum se deosebesc cauzele.

Ce face dentistul: reparație sau plombă nouă

La consult, dentistul examinează dintele, verifică marginile obturației rămase și, de obicei, face o radiografie pentru a vedea cât de adâncă este caria și în ce stare este restul dintelui. Alegerea depinde de ce găsește sub plombă.

Opțiunile obișnuite sunt:

• Curățarea cavității și o plombă nouă, când dintele mai are suficient smalț și dentină sănătoasă.
• Repararea plombei existente, atunci când defectul este mic și localizat. Un articol de sinteză din Journal of the American Dental Association arată că defectele mici și localizate pot fi reparate în locul înlocuirii complete, ceea ce economisește țesut dentar.
• O restaurare mai amplă, de tip incrustație sau coroană, când peretele de dinte rămas este prea subțire pentru o plombă obișnuită.
• Tratament de canal, dacă infecția a ajuns la nerv.
• Extracția, în situațiile rare în care dintele nu mai poate fi salvat.

Aceeași succesiune de variante apare și în ghidul NHS, care menționează un tratament provizoriu inițial, urmat de o plombă nouă, o coroană, un tratament de canal sau, la nevoie, extracția.

Am observat în cabinet că un dinte pe care îl vedem devreme se salvează de obicei cu o plombă nouă, iar unul lăsat luni întregi ajunge mai des la canal sau la coroană. De aceea îi sfătuiesc pe pacienți să nu tragă de timp. Dacă te interesează cum se aleg materialele, citește articolul despre plombele dentare. Iar dacă dintele s-a rupt, nu doar a pierdut plomba, ghidul dinte spart, ce faci acoperă situația specifică.

Cum eviți să-ți cadă din nou plomba

Cea mai bună protecție este prevenirea cariei noi, pentru că ea este printre principalele motive de eșec. Controlul periodic permite dentistului să observe o margine care începe să se deschidă înainte ca plomba să cadă. Igiena atentă în jurul obturațiilor contează la fel de mult, iar despre evoluția bolii poți citi în ghidul despre cariile dentare.

Alți pași utili:

• Folosește ață dentară sau periuțe interdentare zilnic, mai ales acolo unde plomba ajunge între dinți.
• Nu mușca obiecte dure, cum sunt gheața, ambalajele sau unghiile, cu dintele plombat.
• Dacă strângi sau scrâșnești din dinți, discută cu medicul despre o gutieră.
• Limitează dulciurile între mese și băuturile acide.
• Nu ignora sensibilitatea nouă apărută la un dinte plombat; poate semnala o margine care se deschide, iar despre cauze poți citi în articolul despre sensibilitatea dentară.

Un dinte poate rămâne funcțional ani la rând cu plombe bine făcute și verificate la timp. Cleveland Clinic indică pentru obturații o durată de până la 20 de ani, în funcție de material. La Anghele Dental, după o obturație recomandăm un control periodic tocmai pentru a prinde din timp o margine care cedează.