Perle Epstein la nou-născut: ce sunt și când dispar

Ce sunt perlele Epstein la nou-născut

Perlele Epstein sunt formațiuni mici, rotunde, de culoare albicioasă sau gălbuie, situate sub mucoasa gurii. Specialiștii le numesc chisturi de incluziune keratinizate. Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD), în ghidul Perinatal and Infant Oral Health Care, le descrie ca papule mici, asimptomatice, adică fără simptome.

Conținutul lor este keratină. Din punct de vedere al structurii, sunt chisturi de incluziune: țesut prins în loc în timpul dezvoltării, care nu are legătură cu un dinte. Nu sunt dinți.

Cel mai des le găsești pe linia mediană a palatului, unde se unesc cele două jumătăți ale bolții, și la joncțiunea dintre palatul dur, cel osos din față, și palatul moale, din spate. Pentru un părinte, asta înseamnă o mică ridicătură albicioasă pe mijlocul bolții gurii.

De unde vin perlele Epstein

În timpul dezvoltării, palatul se formează din două jumătăți care se unesc. Pe linia de unire pot rămâne prinse mici resturi de epiteliu, adică de țesut de acoperire. Ghidul AAPD formulează direct originea: perlele Epstein sunt rezultatul resturilor de epiteliu prinse de-a lungul liniei de fuziune a jumătăților de palat. Un articol clinic din 2025, publicat în Oman Medical Journal, descrie același mecanism, numit înfundare epitelială în timpul dezvoltării.

Despre cauza exactă a unei perle, ca leziune individuală, sursele verificate nu spun mai mult decât mecanismul de dezvoltare descris mai sus.

Același tip de origine explică și alte două formațiuni frecvente la nou-născut. Nodulii Bohn sunt resturi de epiteliu de glande salivare. Chisturile de lamină dentară vin din resturi ale țesutului din care se formează dinții, deci au legătură cu dinții, dar nu sunt dinți. Le descriem mai jos, pentru că pot fi confundate cu perlele.

Cât de frecvente sunt la nou-născut?

Frecvența depinde de studiu, de momentul în care a fost examinat bebelușul și de metoda folosită. Trei studii transversale verificate arată cifre diferite. Într-un studiu din Mexic, 2.216 nou-născuți examinați în primele 24 de ore aveau perle Epstein în proporție de 66%. Într-un studiu din Ecuador, pe 241 de nou-născuți sănătoși, cu vârsta de până la o săptămână, cifra a fost de 49,6%. Într-un studiu brazilian, pe 411 perechi mamă și nou-născut, perlele au apărut la 39,9% dintre copii.

De aceea, o cifră unică nu are sens. În studiile verificate, intervalul este de aproximativ 40% până la 66%. Nu există o meta-analiză verificată care să combine studiile despre perlele Epstein, deci nu există o medie pe care să te bazezi. Momentul examinării contează, iar studiile au examinat copii la vârste diferite, deci cifrele nu se pot compara direct.

În literatură apar și două asocieri. Studiul brazilian le leagă de nașterea prematură și de greutatea mică la naștere. Studiul mexican arată că acidul folic luat în timpul sarcinii s-a asociat cu o șansă mai mare de a avea perle Epstein. Sunt asocieri statistice. Ele arată o legătură, nu o cauză dovedită.

Perlele, nodulii Bohn și chisturile de lamină

Ghidul AAPD grupează perlele Epstein cu nodulii Bohn și cu chisturile de lamină dentară, numite și chisturi gingivale ale nou-născutului. Toate trei sunt leziuni de dezvoltare, iar ghidul spune că de regulă dispar la scurt timp după naștere și nu necesită tratament.

Pentru un părinte, lucrul important este că cele trei formațiuni diferă ca localizare, deși ghidul le grupează împreună ca leziuni de dezvoltare. Nodulii Bohn apar pe gingie, lângă creasta alveolară și la joncțiunea dintre palat și gingie. Sursele nu sunt complet de acord asupra localizării exacte, așa că reține o descriere generală: pe gingie, în zona de contact cu palatul.

Chisturile de lamină dentară se află de-a lungul crestei alveolare, a maxilarului sau a mandibulei. Au aspect de mici leziuni albe, rotunde. Se pot rupe prin traumă la suprafață, iar după ruptură dispar, fără tratament.

Cât timp rămân și dispar singure?

Ghidul AAPD spune că aceste leziuni dispar, de regulă, la scurt timp după naștere, iar tratamentul nu este necesar. Ghidul nu dă o cifră de luni. În sursele verificate nu există o cifră unică de luni pe care să o prezinți ca fapt.

Un caz clinic publicat în 2025 descrie leziuni nodulare care au regresat și au dispărut până la 4 luni, fără sechele. Este un singur caz, deci nu îl poți generaliza, dar arată cursul pe care îl pot avea unele dintre aceste formațiuni.

Dacă o formațiune nu dispare, se schimbă sau arată altfel decât cele descrise aici, nu presupune că este tot o perlă. Spune medicului ce ai observat și de când. Diferențierea se face prin examen clinic, nu doar din descriere.

Dinții natali și chistul de erupție

Dinții natali și neonatali

Dinții natali sunt prezenți la naștere, iar cei neonatali apar în prima lună de viață. Atașarea lor este limitată la marginea gingivală, spre deosebire de o perlă, care este un chist fără dinte. Un studiu meta-analitic din 2023, publicat în Journal of the American Dental Association, cu 23 de studii, estimează dinții natali la 34,55 la 10.000 de nou-născuți și pe cei neonatali la 4,52 la 10.000. Un dinte natal are structură dentară, iar o perlă nu are.

Dinții natali sunt de regulă dinți de lapte erupți prematur. Decizia de a-i păstra sau de a-i extrage o ia medicul, după ce verifică alimentația, riscul de aspirație și funcția orală. Netezirea se face când dintele provoacă dificultăți de alimentare, iar extracția când dintele este mobil și există risc de desprindere. Mai multe despre dinții de lapte găsești în ghidul despre apariția și căderea dinților de lapte.

Chistul de erupție

Chistul de erupție apare peste un dinte care se ridică prin gingie. Aspectul este translucid, spre albăstrui, în formă de dom, iar formațiunea apare mai des pe maxilar. Regresează spontan odată cu erupția. Excizia se face doar dacă apare disconfort.

Candidoza, mucocelul și ranula

Candidoza orofaringiană

Candidoza se vede ca plăci albe și o mucoasă roșie, inflamată. La nou-născutul sănătos este de regulă autolimitată. Nistatina poate fi indicată, potrivit ghidului AAPD. Diferența față de o perlă se face prin examen clinic. Simptomele și tratamentul sunt descrise în articolul dedicat candidozei.

Mucocelul și ranula

Mucocelul este un pseudochist cu mucină, de obicei albăstrui sau de culoarea mucoasei, fluctuent la palpare. Un studiu mare despre mucocele privește adulții. În seria lui, cea mai frecventă localizare este buza inferioară. Cazurile din studiu au fost confirmate histologic. Datele nu se aplică direct unui bebeluș.

Ranula apare pe planșeul bucal, sub limbă, ca o umflătură cu aspect de chist. Se tratează chirurgical sau prin marsupializare. Detalii găsești pe pagina despre ranulă.

Când mergi la medic cu bebelușul

Ghidul AAPD recomandă ca bebelușul să aibă un dentist de familie, adică un prim consult, până la 12 luni. Acesta este momentul potrivit ca un medic stomatolog să se uite la gura copilului, inclusiv la formațiunile apărute de la naștere. Despre specialitate poți citi pe pagina de pedodonție.

Pagina MouthHealthy a Asociației Dentare Americane (ADA) despre dentiție spune că febra, diareea și erupțiile cutanate trebuie discutate cu pediatrul. Dacă apar împreună cu o formațiune nouă, merită un telefon la pediatru.

Pentru întrebări despre prima vizită a copilului în clinica noastră, Anghele Dental din Iași, poți citi ghidul pentru părinți despre consultația stomatologului pentru copii.

Ce nu se recomandă pentru gingie

Gelurile cu benzocaină sau lidocaină pentru gingie nu se recomandă. FDA a avertizat asupra lor, iar benzocaina este contraindicată sub 2 ani, potrivit ghidului AAPD. Întreabă medicul înainte să folosești un gel.

Ghidul AAPD avertizează și asupra colierelor sau brățărilor din chihlimbar pentru dentiție. Au fost raportate vătămări grave, sufocare și chiar decese. Ele nu sunt o soluție pentru dentiție și nu trebuie folosite.