Măseaua de minte: când se scoate și cum decurge extracția

Măseaua de minte și erupția ei

Măseaua de minte este al treilea și ultimul molar de pe fiecare hemiarcadă. Cei mai mulți oameni au patru, câte una în fiecare colț al gurii, dar numărul variază. Unii au trei, doi sau chiar niciunul, iar agenezia (lipsa lor din naștere) este perfect normală. Numele vine din perioada apariției: erup mult mai târziu decât ceilalți dinți, când persoana are deja o oarecare maturitate.

Erupția are loc de regulă între 17 și 25 de ani, însă poate întârzia sau se poate opri complet. Când maxilarul nu are spațiu suficient, dintele rămâne blocat sub gingie sau în os. Acest lucru se numește incluzie, iar măseaua devine inclusă sau semiinclusă. Poziția ei se stabilește clar doar imagistic, printr-o radiografie panoramică care arată înclinarea rădăcinilor și raportul cu structurile vecine.

În clinica noastră din Iași, am observat că multe măsele de minte erupte drept nu au nevoie de niciun tratament, ci doar de monitorizare. O măsea care a erupt corect, are antagonist și poate fi curățată bine nu reprezintă o problemă. Situația se schimbă când dintele este parțial acoperit de gingie, înclinat spre molarul din față sau imposibil de igienizat. Atunci apar riscurile, iar supravegherea periodică devine necesară.

Când trebuie scoasă măseaua de minte?

Măseaua de minte se extrage atunci când produce sau riscă să producă o problemă clară, nu preventiv, la întâmplare. Indicațiile acceptate în chirurgia orală modernă sunt precise. Ghidul britanic NICE recomandă extracția doar în prezența unei patologii asociate, nu de rutină (NICE, Guidance on the extraction of wisdom teeth).

Situațiile în care extracția este justificată includ:

• Pericoronarita repetată. Gingia care acoperă parțial dintele se infectează, se umflă și doare. Am detaliat acest mecanism în articolul despre pericoronarită.
• Caria netratabilă. Poziția din fund face măseaua greu de igienizat și de reparat, iar caria avansează des și spre molarul vecin.
• Incluzia care împinge dinții. Un dinte înclinat presează molarul din față, îi poate distruge rădăcina sau smalțul.
• Chistul sau granulomul. În jurul unei măsele incluse se poate forma un chist folicular care distruge os.
• Durerea și trismusul. Durerea persistentă și dificultatea de a deschide gura semnalează o inflamație activă.

Decizia se ia întotdeauna după radiografie și, la cazurile complexe, după o tomografie CBCT 3D. La cabinetul nostru de chirurgie orală din Iași, evaluăm raportul rădăcinilor inferioare cu nervul alveolar și al celor superioare cu sinusul maxilar înainte de orice intervenție.

Situații în care nu se extrage

Nu orice măsea de minte trebuie extrasă. O recenzie Cochrane a analizat extracția profilactică a măselelor incluse asimptomatice și nu a găsit dovezi clare că îndepărtarea lor de rutină aduce beneficii, atunci când dintele nu produce simptome (Cochrane, asymptomatic impacted wisdom teeth).

O măsea de minte se păstrează atunci când:

• A erupt complet, este dreaptă și are un dinte antagonist cu care mușcă
• Poate fi periată și igienizată corect, ca orice alt molar
• Nu prezintă carie, infecție sau semne de chist pe radiografie
• Nu apasă pe molarul vecin și nu provoacă durere

În aceste cazuri, extracția ar însemna o intervenție inutilă, cu riscurile ei. Recomandarea corectă este monitorizarea: un control periodic și o radiografie de urmărire, care confirmă că dintele rămâne sănătos. Peste ani, dacă situația se schimbă, decizia poate fi reevaluată.

Cum decurge extracția măselei de minte?

Extracția se face aproape întotdeauna sub anestezie locală, care amorțește complet zona. Pacientul este treaz, dar nu simte durere, ci doar presiune. Cât de dificilă este intervenția ține de poziția dintelui, iar aici există două scenarii diferite.

Extracția simplă se aplică la o măsea erupată, cu coroana vizibilă. Medicul mobilizează dintele și îl îndepărtează cu instrumente specifice, într-o procedură scurtă, de câteva minute.

Odontectomia (extracția chirurgicală) se folosește la măselele incluse sau semiincluse. Chirurgul creează un mic lambou de gingie, îndepărtează o parte din osul care acoperă dintele și, adesea, secționează coroana în fragmente pentru a o scoate fără a forța. La final aplică suturi. Intervenția durează în medie 20 până la 45 de minute, în funcție de caz.

După extracție primești indicații clare despre îngrijire și, la nevoie, o rețetă. Am explicat pe larg ce medicamente se iau după extracția unei măsele, pentru controlul durerii și al inflamației.

Cât durează recuperarea după extracția măselei de minte?

Recuperarea după o extracție obișnuită durează în general între trei și șapte zile, iar disconfortul cel mai mare apare în primele două zile. Umflătura obrazului atinge maximul la 48 până la 72 de ore, apoi scade treptat. La extracțiile chirurgicale complexe, refacerea completă a gingiei durează mai multe săptămâni, chiar dacă disconfortul dispare mult mai repede.

Câteva reguli simple accelerează vindecarea și reduc riscul de complicații:

• Aplică gheață pe obraz în primele ore, cu pauze, pentru a limita umflătura
• Mănâncă alimente moi și reci în prima zi, evită partea operată
• Nu fuma și nu bea cu paiul: aspirația poate desprinde cheagul protector
• Clătește delicat cu apă sărată abia după primele 24 de ore
• Nu atinge alveola cu limba și nu clăti energic în prima zi

Cheagul de sânge format în alveolă este esențial. Dacă se desprinde, osul rămâne expus și apare alveolita, o complicație dureroasă pe care am descris-o în ghidul despre alveolita după extracție. Respectarea indicațiilor din primele zile previne cel mai frecvent această problemă.

Complicații posibile după extracție

Extracția măselei de minte este o intervenție de rutină, dar ca orice act chirurgical are riscuri. Cunoscute din timp, majoritatea pot fi prevenite sau gestionate ușor.

• Alveolita uscată. Apare când cheagul se pierde, de obicei în zilele 2 până la 4, cu durere intensă care iradiază spre ureche. Se tratează la cabinet.
• Infecția. Roșeață, umflătură care crește după ziua a treia și secreție. Necesită control și, uneori, antibiotic.
• Parestezia. La măselele inferioare apropiate de nervul alveolar, poate apărea o amorțeală temporară a buzei sau a limbii. Rareori este permanentă, iar evaluarea CBCT prealabilă reduce mult acest risc.
• Comunicarea cu sinusul. La măselele superioare, rădăcinile pot fi aproape de sinusul maxilar. O deschidere mică se închide de obicei singură, cu îngrijire.

Asociația americană de chirurgie orală și maxilo-facială subliniază că un examen imagistic corect înainte de intervenție este cheia pentru a anticipa și a evita aceste situații (AAOMS, Wisdom Teeth Management). Planificăm fiecare extracție complexă pe baza radiografiei și, când e nevoie, a tomografiei 3D.

Semne care cer un consult

• Durere sau presiune în spatele ultimului molar, care revine periodic
• Gingie umflată și roșie peste o măsea care erupe parțial
• Gust neplăcut sau miros persistent în zona din fund
• Dificultate la deschiderea gurii sau la înghițit
• O radiografie anterioară a arătat o măsea inclusă sau înclinată