Pericoronarită: simptome, cauze și tratament

Pericoronarita: ce este și de ce apare

Pericoronarita este o infectie localizata a mucoasei gingivale (numita opercul) care acopera partial coroana unui dinte in curs de eruptie. Afecteaza cel mai frecvent molarul de minte inferior, al treilea molar. Cand acest dinte nu are spatiu suficient sa erupa complet, o portiune din gingie ramane ca un capac peste coroana. Sub acest capac se acumuleaza resturi alimentare si bacterii.

Mecanismul este simplu. Spatiul dintre opercul si coroana dintelui formeaza o punga inchisa, greu de igienizat. Bacteriile colonizeaza rapid aceasta zona. Igiena normala cu periuta nu reuseste sa curete sub opercul. In timp, flora microbiologica devine agresiva si declanseaza raspunsul inflamator al organismului. Conform studiului publicat de Moloney si Stassen (2009) in Journal of the Irish Dental Association, pericoronarita reprezinta cea mai frecventa patologie asociata molarilor de minte partial erupti si motivul principal de extractie a acestora.

Factorii care favorizeaza aparitia pericoronaritei includ:

• Eruptia incompleta a molarului de minte, cu opercul gingival persistent
• Spatiu insuficient pe arcada dentara pentru eruptia normala
• Pozitia anormala a molarului (inclinat, orizontal, semi-inclus)
• Igiena orala deficitara in zona posterioara a gurii
• Stresul si oboseala, care scad imunitatea locala
• Traumatizarea repetata a opercului de catre molarul antagonist superior

Boala apare preponderent la tinerii intre 17 și 25 de ani. Nu toți pacienții cu molari partial erupți dezvoltă pericoronarită - unii trăiesc ani fără simptome, alții revin cu episoade recurente la câteva săptămâni.

Care sunt simptomele pericoronaritei?

Simptomele variaza in functie de forma clinica. Pericoronarita se manifesta in trei variante: congestiva (catarala), acuta supurata si cronica. Fiecare are un tablou clinic distinct.

Pericoronarita congestivă este forma de debut, cu disconfort local și senzație de presiune in zona molarului de minte. Gingia din jur devine roșie, ușor tumefiată, iar masticația pe acea parte incomodează pacientul fără a produce durere propriu-zisă. Nu există puroi și nu apare febră in această fază.

Pericoronarita acuta supurata este forma severa. Semnele sunt intense:

• Durere spontana, pulsatila, care iradiaza spre ureche, templa sau gat
• Edem (umflatura) marcata a obrajului si regiunii subangulomandibulare
• Trismus - dificultatea de a deschide gura complet, uneori limitata la 1-2 cm
• Gust neplacut si miros fetid din cauza puroiului care se scurge de sub opercul
• Disfagie - inghititul devine dureros, mai ales la alimente solide
• Febra (38-38,5 grade C) si stare generala alterata in cazurile avansate
• Ganglioni limfatici submandibulari mariti si dureros la palpare

Pericoronarita cronică evoluează cu simptome atenuate dar persistente. Durerea? Surdă, intermitentă. Pacientul se obișnuiește cu disconfortul și amână vizita la medic luni de zile, luând antiinflamatoare la fiecare recidivă. Între episoade gingia rămâne ușor inflamată, iar fiecare criză tinde să fie mai severă decât precedenta.

In cazuri rare, infectia se extinde spre spatiile fasciale profunde ale gatului. Complicatia grava, angina Ludwig, necesita spitalizare. Am tratat peste 200 de cazuri de pericoronarită in ultimii 5 ani, iar evaluarea corectă a severității face diferența intre tratament ambulatoriu și trimitere urgentă.

Diagnosticul pericoronaritei

Diagnosticul pericoronaritei este in primul rand clinic. Medicul stomatolog examineaza zona, observa opercul inflamat, verifica prezenta puroiului si evalueaza gradul de trismus. Anamneza (istoricul povestit de pacient) confirma episoadele recurente.

Examenele complementare includ:

• Radiografia panoramica (OPG) - arata pozitia molarului de minte, gradul de includere, raportul cu nervul alveolar inferior si spatiul disponibil pe arcada
• Tomografia CBCT 3D - necesara in cazurile complexe, cand molarul este aproape de canalul mandibular sau cand se planifica o extractie dificila
• Hemoleucograma - in cazuri severe cu febra, pentru a evalua raspunsul inflamator sistemic

Diagnosticul diferential se face cu: abcesul dentoalveolar al molarului vecin, parodontita localizata, chistul de eruptie, tumora odontogena (rar) si nevralgia de trigemen. O radiografie clara rezolva cele mai multe dileme diagnostice.

, consultul initial include examenul clinic si radiografia digitala. Rezultatele sunt disponibile imediat, iar planul de tratament se stabileste in aceeasi sedinta. Conform ghidului publicat de Yoong (2020) in Primary Dental Journal, managementul pericoronaritei trebuie adaptat la severitatea formei clinice si la riscul de recurenta.

Cum se trateaza pericoronarita?

Tratamentul depinde de severitate si de perspectiva pe termen lung a molarului de minte. Exista doua abordari: conservatoare (pentru episodul acut) si definitiva (pentru a preveni recurenta).

Tratamentul conservator al episodului acut:

• Irigația subgingivală cu clorhexidină 0,2% - curăță mecanic punga pericoronară
• Antibioterapie (amoxicilină+acid clavulanic sau metronidazol) în cazurile cu febră sau trismus sever
• Ibuprofen 400 mg la 8 ore pentru durere și inflamație
• Igienă locală cu periuță moale și clătiri cu apă sărată caldă

Tratamentul definitiv:

• Extractia molarului de minte - soluția definitivă când molarul este semi-inclus sau înclinat. Se efectuează la 7-14 zile după controlul infecției
• Operculectomia - îndepărtarea opercului gingival, indicată rar, doar când molarul are spațiu complet de erupție și poziție corectă

Conform Yoong (2020), tratamentul definitiv rămâne extractia. Tratamentul conservator singur nu previne recidivele. În clinica noastră din Iași, după 11 ani de practică, am observat că pacienții care amână extractia revin cu episoade tot mai severe. Detalii: extractie molar de minte.

Cat dureaza vindecarea dupa pericoronarita?

Timpul de recuperare depinde de abordarea aleasa si de severitatea episodului initial.

Dupa tratament conservator (irigatia si antibiotice):

• Ameliorarea durerii incepe in 24-48 de ore de la irigatia subgingivala
• Inflamatia se reduce vizibil in 3-5 zile
• Remisiunea completa a simptomelor in 5-7 zile cu antibioterapie corecta
• Riscul de recurenta ramane prezent atata timp cat molarul nu este extras

Dupa extractia molarului de minte:

• Primele 48-72 de ore: edem maxim si disconfort moderat controlat cu analgezice
• Ziua 5-7: firele se resorb sau se scot, durerea scade semnificativ
• Saptamana 2-3: tesutul moale gingival se inchide complet
• Saptamana 6-8: osul alveolar incepe sa se remodeleze si sa umple alveola

• Sangerare abundenta care nu cedeaza dupa 30 de minute de compresie cu tifon
• Febra peste 38,5 grade C la mai mult de 48 de ore postoperator
• Durere care se agraveaza dupa ziua 3 (posibila alveolita uscata)
• Amortire persistenta a buzei inferioare peste 24 de ore (semn de leziune nervoasa)
• Dificultate de inghitire care se agraveaza progresiv

Pentru informatii complete despre ce se intampla dupa procedura, consultati articolul despre complicatii dupa extractia molarului si ghidul privind medicamentele recomandate dupa extractie.

Prevenția pericoronaritei

Prevenirea completa este dificila atata timp cat un molar de minte ramane partial erupt. Exista insa masuri care reduc frecventa si severitatea episoadelor.

• Igiena orala riguroasa in zona posterioara - periajul cu periuta moale, inclinata la 45 de grade, insistant pe zona opercului. Dusul bucal (irigatorul oral) ajuta la curatarea sub opercul
• Clatiri cu apa sarata calda dupa mese, pentru a dizolva resturile alimentare retenate sub gingie
• Controale stomatologice regulate la 6 luni, cu radiografie de monitorizare a molarilor de minte
• Extractia profilactica a molarilor de minte semi-inclusi, inainte de aparitia primului episod, in cazul in care radiografia arata ca nu au spatiu de eruptie

Dezbaterea privind extractia profilactica este activa in literatura de specialitate. Organizatia Mondiala a Sanatatii subliniaza importanta preventiei in sanatatea orala (OMS, sanatate orala). In practica, recomandam extractia profilactica cand exista semne clare pe radiografie ca molarul nu va erupe complet: inclinare accentuata, lipsa de spatiu sau contact patologic cu molarul vecin.

Pacientii care au avut deja un episod de pericoronarita si aleg sa nu extraga molarul trebuie sa stie ca recidiva este probabila. Un studiu arata ca peste 60% dintre pacienti vor avea un al doilea episod in primul an. Extractia ramane singura solutie definitiva pentru molarii inclusi sau semi-inclusi.