Eroziune dentară: de ce se subțiază smalțul și ce poți face
Cuprins articol
Eroziunea dentară este pierderea treptată a smalțului prin dizolvarea lui în acizi, fără bacteriile care produc caria. Acizii vin din alimente și băuturi sau din interior, prin reflux gastric și vărsături repetate. Smalțul pierdut nu se reface, dar procesul poate fi oprit dacă scoți sursa de acid și protejezi ce a rămas.
Uzura erozivă a dinților este frecventă la nivel global, cu valori care diferă după populația studiată și metoda de evaluare (Prevalence of erosive tooth wear in the global population). Cauza trebuie găsită înainte de orice reparație, altfel lucrarea se toacă din nou.
- Eroziunea este uzura chimică a smalțului provocată de acizi, diferită de carie și de uzura mecanică din bruxism sau din periajul prea dur.
- Sursele frecvente sunt băuturile acide, citricele, refluxul gastric și vărsăturile repetate.
- Smalțul pierdut nu se reface; se poate opri înaintarea și se poate proteja ce a rămas.
- Ajută fluorul, reducerea frecvenței acizilor și pauza de periaj după o masă acidă.
Ce este eroziunea dentară și cu ce diferă de carie
Eroziunea dentară este dizolvarea chimică a smalțului atunci când suprafața dintelui stă în contact cu acizi. Nu bacteriile sunt vinovate aici, ci aciditatea. Smalțul se demineralizează când aciditatea din gură trece de un prag critic, iar multe băuturi au o aciditate mult peste acest prag.
Diferența față de carie contează, fiindcă schimbă tratamentul. Caria pornește dintr-un punct, sub un depozit de placă, unde bacteriile produc acid local. Eroziunea nu are nevoie de bacterii și nu se limitează la un loc: netezește și subțiază suprafețe întregi, mai ales fețele care ating băutura sau pe care ajunge acidul gastric. Un dinte poate avea și carie, și eroziune.
Rezultatul comun este pierderea de smalț. Calea diferă. Caria cere o obturație pe zona atinsă, iar eroziunea cere, înainte de orice, oprirea sursei de acid (carie dentară: stadii și tratament).

Eroziune smalț dentar: cauze
Cauzele sunt extrinseci, adică acizi veniți din exterior, și intrinseci, adică acizi veniți din corp. Identificarea lor este condiția unui management corect (Dental Erosion and Medical Conditions).
Acizii din alimentație
Sucurile de citrice, băuturile carbogazoase, cele pentru sportivi și energizantele, vinul alb și oțetul atacă smalțul. Contează frecvența mai mult decât cantitatea. Un pahar de suc băut la masă face mult mai puțin rău decât același pahar sorbit o oră întreagă, fiindcă dinții primesc val după val de acid.
Acizii din stomac
Refluxul gastroesofagian și vărsăturile repetate aduc în gură suc gastric, foarte acid. Eroziunea apare atunci des pe fața interioară a dinților de sus, unde ajunge acidul. Dintele poate părea curat la o privire rapidă, deși pierde smalț. De aceea, tratarea refluxului de către medicul de familie sau gastroenterolog face parte din soluție.
Factori care agravează problema
Gura uscată lasă acidul să acționeze mai mult, fiindcă saliva neutralizează și spală acizii (gura uscată). Periajul agresiv, imediat după contactul cu acidul, freacă un smalț deja înmuiat și accelerează pierderea.
Primele semne: cum recunoști eroziunea
La început eroziunea e tăcută și ușor de trecut cu vederea. Cel mai frecvent prim semn este sensibilitatea la rece, la dulce sau la atingere, fiindcă smalțul subțiat lasă să se simtă stratul de dedesubt. Cauzele ei sunt detaliate în ghidul despre sensibilitatea dentară.
Pe măsură ce avansează, apar semne vizibile. Marginile dinților din față devin translucide, aproape ca sticla, și se pot ciobi. Suprafețele își pierd luciul și pot căpăta mici adâncituri rotunde, ca niște farfurioare. Dinții par mai gălbui, pentru că prin smalțul subțire se vede dentina, mai închisă la culoare. Plombele vechi pot ieși în relief, fiindcă smalțul din jur s-a tocit, iar ele nu.
Aceste semne se instalează în ani, nu în săptămâni. Tocmai de aceea contează controlul periodic: medicul vede uzura pe fețele ascunse înainte ca tu să o simți. Evaluarea uzurii dentare, inclusiv a eroziunii, face parte din controlul stomatologic de rutină, pe baza căruia se stabilește intervalul până la vizita următoare (Dental recall, NICE CG19).
Eroziune, abraziune sau bruxism: cum le deosebești
Nu orice uzură a dinților este eroziune. Există trei mecanisme diferite, care uneori lucrează împreună: eroziunea este chimică, abraziunea este mecanică și vine din exterior, iar atriția este mecanică și vine din frecarea dinților între ei.
| Criteriu | Eroziune | Abraziune | Atriție (bruxism) |
|---|---|---|---|
| Cauză | Acizi din alimente sau din reflux | Periaj dur, pastă abrazivă, obiecte ținute între dinți | Frecarea dinților între ei |
| Mecanism | Chimic, fără bacterii | Mecanic, din exterior | Mecanic, dinte pe dinte |
| Aspect | Suprafețe netede, adâncituri rotunde, margini translucide | Uzură în dreptul gingiei, adesea în formă de pană | Fațete plate și lucioase, care se potrivesc |
| Ce cere | Oprirea acidului, fluor, refacere | Corectarea periajului, refacere | Gutieră de noapte |
Abraziunea dentară: ce este și cum se tratează
Abraziunea apare când ceva din exterior freacă dintele: o periuță dură, un periaj orizontal energic, o pastă abrazivă sau obiceiul de a ține în gură unghii ori obiecte. Tratamentul pornește de la corectarea obiceiului, cu periuță moale și mișcări blânde. O periuță electrică cu senzor de presiune poate ajuta. Pierderile mici se refac cu materiale compozite.
Gradele de abraziune dentară
Există mai multe scale de evaluare a uzurii, dar nu una care să fie folosită la fel peste tot. În cabinet, medicul descrie uzura după cât din smalț și dentină s-a pierdut: doar smalț, dentină expusă sau apropiere de pulpă. Gradul îl stabilește examinarea, nu o autoevaluare acasă.
Eroziune și bruxism la același pacient
Cine scrâșnește noaptea și consumă și acizi pierde smalț mult mai repede, pentru că cele două procese se adună. Dacă pui doar o gutieră, dar continui să bei băuturi acide, dinții se vor toci în continuare, doar pe altă cale. Despre scrâșnit citește ghidul bruxismul.
Eroziune dentară tratament: cum se oprește și cum se repară
Primul pas nu este la dentist, ci la sursă. Dacă vinovate sunt băuturile, reduci frecvența lor și schimbi felul în care le consumi. Dacă vinovat este refluxul, el trebuie tratat de medicul de familie sau de un gastroenterolog, altfel dintele stă în acid indiferent ce faci în gură.
Al doilea pas este întărirea smalțului rămas. Fluorul face suprafața mai rezistentă la acid, iar o aplicare profesională ajută mai ales în formele incipiente, așa cum e descris în articolul despre fluorizarea dentară. O pastă cu fluor, folosită corect, lucrează în același sens în fiecare zi.
Când smalțul s-a pierdut deja în cantitate mare, se trece la refacere. Adânciturile mici și marginile ciobite se reconstruiesc cu materiale compozite lipite pe dinte, soluție descrisă în ghidul despre bondingul dentar. Pierderile mari, care schimbă mușcătura, cer lucrări mai ample, de la fațete la coroane. Cu cât intervii mai devreme, cu atât refacerea este mai simplă.
Ce faci acasă ca să protejezi smalțul
- După o băutură sau o mâncare acidă, clătește gura cu apă simplă pentru a dilua acidul.
- Așteaptă 30 până la 60 de minute înainte să te speli pe dinți, ca saliva să reîntărească suprafața.
- Bea băuturile acide repede, eventual cu paiul, și nu le sorbi ore întregi.
- Folosește pastă cu fluor și periuță moale, seara și dimineața, cu mișcări blânde.
- Hidratează-te bine, mai ales dacă ai gura uscată.
- Spune medicului dacă ai reflux sau vărsături repetate, ca să urmărească fețele expuse.
Cele mai utile obiceiuri sunt mărunte și ușor de ținut. O gură de apă după fiecare gustare acidă și un periaj blând schimbă traiectoria pe termen lung. Restul este supraveghere, iar medicul stabilește intervalul de control după riscul fiecărui pacient. Smalțul nu se reface, deci ce salvezi acum rămâne.
Dacă ai observat margini translucide, ciobiri sau o sensibilitate nouă, ai un motiv serios de control. La Anghele Dental Clinic din Iași, Dr. Anghele Răzvan evaluează uzura dinților la consultație și stabilește, împreună cu pacientul, dacă este nevoie de protecție, de refacere sau doar de supraveghere.
Întrebări frecvente
Se poate reface smalțul erodat?
Nu, smalțul pierdut nu se reface, pentru că nu conține celule vii care să îl regenereze. Fluorul poate întări la suprafață stratul rămas, dar nu reconstruiește grosimea dispărută. De aceea contează oprirea eroziunii din timp: tot ce salvezi acum rămâne, iar ce s-a pierdut se poate doar reface artificial.
Care este diferența dintre eroziune și carie?
Caria este produsă de bacterii care fabrică acid local, sub un depozit de placă, și sapă o cavitate într-un punct anume. Eroziunea este chimică, provocată de acizi din alimente sau din reflux, fără bacterii, și subțiază uniform suprafețe întregi. Un dinte poate avea ambele, iar tratamentul diferă.
Ce băuturi provoacă eroziune dentară?
Cele mai agresive sunt băuturile carbogazoase, sucurile de citrice, băuturile pentru sportivi și energizantele, vinul alb și oțetul. Nu contează doar aciditatea, ci și cât de des le bei și cât timp le ții în gură. Frecvența contează mai mult decât cantitatea.
De ce nu e bine să mă spăl pe dinți imediat după ceva acid?
Acidul înmoaie temporar suprafața smalțului, iar periajul imediat freacă acest strat moale și îl ia cu el. Mai bine clătește gura cu apă simplă și așteaptă 30 până la 60 de minute, până când saliva reîntărește suprafața, abia apoi te speli.
Poate refluxul să îmi distrugă dinții?
Da. Refluxul aduce în gură suc gastric foarte acid, care atacă mai ales fața interioară a dinților de sus. La fel se întâmplă în vărsăturile repetate. Dintele poate părea curat, dar pierde smalț în tăcere, de aceea tratarea refluxului este la fel de importantă ca îngrijirea dinților.
Cum îmi dau seama singur că am eroziune?
Poți observa margini translucide și subțiri la dinții din față, suprafețe care își pierd luciul, mici adâncituri rotunde și o culoare mai gălbuie. Sensibilitatea la rece apare des, iar o plombă veche poate ieși în relief. Confirmarea o dă medicul, care vede și fețele ascunse.
Cum se tratează abraziunea dentară?
Tratamentul pornește de la cauză: periuță moale, periaj cu mișcări blânde, pastă mai puțin abrazivă și renunțarea la obiceiurile care freacă dintele. Pierderile mici se refac cu materiale compozite, iar dacă sensibilitatea deranjează, medicul poate recomanda fluor. Cazurile avansate cer lucrări mai ample.