Dinți supranumerari (dinte în plus): cauze, semne și tratament
Cuprins articol
Un dinte supranumerar este un dinte în plus, peste cei 20 de dinți de lapte sau cei 32 de dinți permanenți. Apare la 1,5-3,5% dintre persoanele cu dentiție permanentă și la 0,3-0,8% dintre cele cu dentiție de lapte, cel mai des sus, în față, între incisivii centrali, unde se numește mesiodens.
Mulți nu dau niciun simptom și se descoperă pe o radiografie făcută din alt motiv. Alții împing dinții vecini sau îi împiedică să iasă, iar atunci se tratează. Mai jos vezi tipurile, cauzele, semnele la copil, complicațiile și variantele de tratament.
- Dintele supranumerar este un dinte în plus; când e unul singur, în față, sus, se numește mesiodens.
- Cauza ține de felul în care se formează dinții, cu o componentă genetică, nu de alimentație sau de îngrijire.
- Se supraveghează dacă nu deranjează și se scoate când blochează sau deplasează dinții vecini.
Dinți supranumerari: ce sunt și cât de des apar
Dinții supranumerari, numiți medical și hiperdontie, sunt dinții care apar peste numărul normal. Un dinte în plus, cunoscut și ca dinte suplimentar, poate semăna cu cei din jur sau poate avea o formă mică și ascuțită. Nu e același lucru cu un dinte care a ieșit strâmb sau s-a deplasat din rând.
O analiză publicată în Journal of Clinical and Experimental Dentistry dă o prevalență de 0,3-0,8% în dentiția temporară și de 1,5-3,5% în cea permanentă. Dinții în plus sunt mai frecvenți la bărbați și la maxilarul superior (Prevalence, etiology, diagnosis, treatment and complications of supernumerary teeth, 2014).
Pe un eșantion radiografic din Peru, Columbia și Bolivia, dinții supranumerari au apărut la 3,15% dintre persoane, iar cel mai frecvent tip a fost mesiodensul, cu 1,7% (studiul radiografic din trei țări latino-americane, 2021). Cifrele diferă după populație și metodă, dar toate arată același lucru: nu e o raritate extremă.

Tipuri de dinți supranumerari
Dinții în plus se descriu după formă și după loc. Contează amândouă, pentru că un dinte mic și ascuns se tratează altfel decât unul bine format, blocat lângă un dinte important.
După formă
- conic, mic, cu vârful ascuțit, de obicei în zona din față
- tuberculat, mai mare, cu mai multe vârfuri mici
- suplimentar, asemănător cu un dinte normal, ca un al doilea exemplar al unui incisiv sau premolar
Aceste trei tipuri morfologice sunt descrise pentru mesiodens într-un studiu radiografic pe copii (Frequency of mesiodens in the pediatric population in North India, 2013).
După loc
- mesiodens, la mijloc, sus, între cei doi incisivi centrali
- paramolar, lângă o măsea
- distomolar, în spatele ultimei măsele
Cauzele apariției unui dinte în plus
Cauza exactă nu este pe deplin lămurită. Dinții se formează dintr-o bandă de țesut numită lamă dentară, iar explicația cea mai acceptată este că un punct al ei rămâne prea activ și pornește un mugure în plus. Se consideră că există o componentă genetică. Nu e vorba de alimentație sau de felul în care ai îngrijit dinții.
Dinții supranumerari apar în două contexte:
- forma izolată: un singur dinte în plus la o persoană sănătoasă, cea mai frecventă situație, uneori la mai mulți membri ai aceleiași familii
- forma sindromică: mai mulți dinți în plus, ca parte dintr-un tablou medical mai larg, de exemplu displazia cleidocraniană sau sindromul Gardner
Când dinții în plus sunt numeroși sau apar împreună cu alte semne, medicul poate recomanda și o evaluare generală, nu doar una dentară.
Dinte în plus la copil: ce semne să urmărești
La copii, dintele în plus ridică de obicei întrebări în perioada de schimbare a dinților, iar semnele sunt indirecte. Niciunul nu pune singur diagnosticul.
- un incisiv permanent din față întârzie mult să apară, deși cel de pe partea opusă a ieșit
- un dinte de lapte rămâne fixat mult peste vârsta la care ar fi trebuit să cadă
- între cei doi incisivi centrali de sus rămâne un spațiu care nu se închide
- dinții din față par înghesuiți sau ușor deplasați
- un dinte mic, în plus, a ieșit deja în arcadă, uneori în afara rândului
Un incisiv care nu iese poate fi blocat de un dinte supranumerar, dar poate fi și poziționat strâmb sau lipsă din alte motive. Lămurește doar imaginea radiologică. Calendarul obișnuit al schimbării dinților îl găsești în pagina despre dinții de lapte.
Un control periodic la stomatologul pediatru ajută. În perioada schimbării dinților din față, medicul compară dinții ieșiți cu cei care lipsesc și cere o radiografie atunci când ceva nu se potrivește. Dacă un părinte sau un frate a avut un dinte supranumerar, spune-i medicului. Pagina despre stomatologia pediatrică și articolul despre consultația stomatologică la copii explică cum decurge prima vizită.
Ce complicații poate da un dinte supranumerar
Complicațiile descrise în literatură sunt impactarea dentară, adică dintele blocat în os, erupția întârziată sau în poziție greșită a dinților vecini, înghesuirea, spațiul dintre incisivii centrali, resorbția rădăcinii dinților vecini și formarea de chisturi foliculare (Prevalence, etiology, diagnosis, treatment and complications of supernumerary teeth).
Nu toate apar la fiecare pacient. Un dinte în plus bine așezat, care nu atinge rădăcinile vecine, poate rămâne ani la rând fără probleme. Medicul cântărește poziția, forma și vârsta pacientului înainte să propună ceva.
Dacă dintele în plus nu a produs efecte și nu apar semne noi, controalele rare sunt suficiente. Când apar semne noi, de exemplu un dinte vecin care se deplasează, o reevaluare cu imagistică este mai potrivită decât așteptarea.
Diagnostic: cum se descoperă dintele în plus
Diagnosticul pornește de la examenul din cabinet și continuă cu imagistica. O radiografie panoramică arată dacă există dinți în plus și unde sunt. Tomografia CBCT, adică radiografia 3D, arată poziția exactă față de rădăcinile vecine și față de os. Detalii găsești în paginile despre radiografia panoramică și CBCT dentar.
De multe ori, dintele supranumerar apare întâmplător, la o radiografie făcută pentru alt tratament. Medicul decide atunci dacă îl urmărește sau nu. Evaluarea imagistică se face în cabinetul de radiologie al clinicii.
Se scoate un dinte supranumerar sau se lasă?
Depinde de poziție, de simptome și de efectul asupra dinților vecini. Un dinte în plus care nu deranjează și nu blochează nimic poate fi doar supravegheat prin controale și radiografii.
Scoaterea se recomandă când dintele împiedică erupția unui dinte permanent, deplasează sau înghesuie dinții vecini, a format un chist sau amenință rădăcina unui dinte din apropiere. Intervenția este chirurgicală și se face cu anestezie, iar la un copil momentul îl alege medicul după dezvoltarea dinților din jur. Vezi paginile chirurgie dentară și anestezia dentară.
După extracție, dintele permanent blocat poate coborî singur în arcadă sau poate avea nevoie de ajutor ortodontic, printr-un aparat. Decizia vine după ce se urmărește erupția. Pentru spațiile și înghesuirea rămase, citește despre malocluzia dentară și ortodonție.
Dinte în plus la adult
La adult, dintele în plus se descoperă de obicei întâmplător, la o radiografie făcută înainte de un aparat ortodontic, de o coroană sau de un implant. Dacă nu a dat probleme până atunci, medicul pune în balanță riscurile unei intervenții cu cele ale unui dinte lăsat pe loc. Un dinte aflat aproape de o structură importantă se scoate doar când beneficiul depășește riscul.
La Anghele Dental Clinic din Iași, Dr. Anghele Răzvan evaluează cazul pe baza examenului și a imagisticii. Consultația costă 150 Lei, conform tarifelor, iar planul de tratament se stabilește abia după examinare.
Întrebări frecvente
Ce sunt dinții supranumerari?
Dinții supranumerari sunt dinți în plus față de cei 20 de dinți de lapte sau cei 32 permanenți. Pot semăna cu dinții normali sau pot fi mici și conici. Cel mai des apar sus, în față, între incisivii centrali, caz în care se numesc mesiodens. Multe cazuri se descoperă întâmplător, pe radiografie.
Cât de frecvenți sunt dinții supranumerari?
Studiile indică 0,3-0,8% în dentiția de lapte și 1,5-3,5% în cea permanentă, mai des la bărbați și la maxilarul superior. Un studiu radiografic din trei țări latino-americane a găsit 3,15%. Cifrele diferă după populația studiată și după metoda folosită.
Ce fac dacă am un dinte în plus la copil?
Mergi la stomatolog dacă un incisiv permanent întârzie să apară sau dacă rămâne un spațiu între dinții din față. Medicul face o radiografie și stabilește dacă e un dinte în plus. Momentul și felul tratamentului depind de poziția dintelui și de dezvoltarea dinților din jur.
Doare un dinte supranumerar?
De cele mai multe ori nu. Dintele în plus se observă prin efectele lui: dinți deplasați, erupție întârziată sau un spațiu între incisivi. Durerea apare mai rar, de exemplu când se formează un chist sau o inflamație. Un control lămurește cauza, nu bănuielile.
Se moștenește un dinte în plus?
Se pare că da, în sensul că există o componentă genetică, iar uneori un părinte și un copil au același dinte suplimentar. Nu este vorba de alimentație sau de îngrijirea dinților. Când sunt mai mulți dinți în plus, medicul poate cere o evaluare generală.
Un dinte în plus la adult trebuie scos?
Nu obligatoriu. Dacă nu deranjează, nu dă complicații și nu afectează dinții vecini, poate fi doar urmărit. Se scoate când provoacă înghesuire, inflamație sau chist, ori când stă în calea unui tratament ortodontic sau protetic. Decizia se ia după examen și imagistică.
Surse profesionale
- Prevalence, etiology, diagnosis, treatment and complications of supernumerary teeth
- Prevalence of impacted teeth and supernumerary teeth by radiographic evaluation in three Latin American countries: A cross-sectional study
- Frequency of mesiodens in the pediatric population in North India: A radiographic study