Dinți supranumerari: de ce apar dinții în plus și cum se tratează

Ce sunt dinții supranumerari?

Dinții supranumerari sunt dinți care apar în plus, dincolo de câți ar trebui să avem. Numărul normal e cunoscut: un copil are 20 de dinți de lapte, iar un adult ajunge la 32 de dinți permanenți, cu tot cu măselele de minte. Când în arcadă apare un dinte peste acest număr, vorbim de un dinte supranumerar, iar starea în ansamblu se numește hiperdontie. E un dinte în plus, atât. Nu îl confunda cu un dinte care doar a ieșit strâmb sau s-a deplasat din rând.

Fenomenul este exact opusul anodontiei, adică al lipsei congenitale a dinților. La anodontie mugurele dentar nu se formează și dintele lipsește, iar la hiperdontie se formează un mugure în plus și apare un dinte pe care nu îl așteptam. Dinții supranumerari sunt destul de rari. O sinteză amplă a literaturii, alături de un studiu pe 152 de cazuri, arată că apar la aproximativ unul până la patru oameni din o sută, ceva mai des la băieți decât la fete, și mult mai des la maxilar, adică sus, decât la mandibulă (International Journal of Paediatric Dentistry, 2002).

Tipuri de dinți supranumerari și unde apar

Dinții în plus se descriu în două feluri: după cum arată și după locul unde cresc. Amândouă contează, fiindcă un dinte mic și ascuns se tratează altfel decât unul mare, blocat lângă un dinte important.

După formă, medicii îi împart astfel:

• Conic. Un dinte mic, în formă de cui sau de bob, cu vârful ascuțit. Este cel mai frecvent tip și, de regulă, apare în față, la maxilar.
• Tuberculat. Mai mare și mai neregulat, cu mai multe vârfuri mici. Erupe rar singur și adesea împiedică dintele permanent normal să iasă.
• Suplimentar. Un dinte care seamănă bine cu cel normal, ca un al doilea exemplar al unui incisiv sau al unui premolar.
• Odontom. O grămăjoară dezorganizată de țesut dentar, care nu mai are formă de dinte adevărat.

După loc, numele se schimbă în funcție de zona în care crește dintele:

• Mesiodens. Cel mai des întâlnit. Un dinte mic, la mijloc, sus, între cei doi incisivi centrali din față.
• Paramolar și distomolar. Dinți în plus lângă măsele sau în spatele ultimei măsele.
• Parapremolar. Un dinte suplimentar în zona premolarilor, adică a măselelor mici.

O trecere în revistă recentă, cu imagini, a reașezat aceste tipuri într-o clasificare actualizată și explică bine de ce forma și poziția decid împreună planul de tratament (Journal of Oral Biology and Craniofacial Research, 2025).

Cauzele apariției dinților în plus

La baza hiperdontiei stă, cel mai adesea, o cauză genetică. Dinții se formează dintr-o bandă de țesut numită lamă dentară, iar explicația cea mai acceptată este că, într-un punct, această lamă rămâne prea activă și pornește un mugure în plus. Studiile care au căutat genele implicate au găsit mai multe piese ale acestui mecanism, ceea ce arată că nu e vina alimentației sau a îngrijirii, ci a felului în care s-a format dintele (Genesis, 2011).

Pornind de aici, dinții supranumerari apar în două contexte diferite:

• Forma izolată. Un singur dinte în plus, la o persoană altfel sănătoasă. Este cea mai frecventă situație și, de multe ori, se moștenește în familie, așa că nu e rar ca un părinte și un copil să aibă exact același dinte suplimentar.
• Forma sindromică. Mai mulți dinți supranumerari, ca parte dintr-un tablou medical mai larg. Aici intră displazia cleidocraniană, în care apar și probleme ale oaselor și mai mulți dinți neieșiți, sindromul Gardner, legat de polipi în intestin, și despicătura de buză și palat.

Când dinții în plus sunt mulți sau apar împreună cu alte semne, medicul se gândește la un sindrom și îndrumă pacientul și către o evaluare generală. O analiză dedicată sindroamelor asociate cu dinți supranumerari explică de ce, în aceste cazuri, îngrijirea dentară merge mână în mână cu restul controalelor medicale (American Journal of Medical Genetics Part A, 2016).

Cum îți dai seama că ai un dinte supranumerar

De cele mai multe ori, un dinte supranumerar nu doare și nu dă niciun disconfort, așa că nu îl simți direct. Tocmai de aceea se descoperă adesea din alte semne sau, pur și simplu, la o radiografie făcută din alt motiv. La copii, cel mai des ridică întrebări în perioada în care se schimbă dinții. Semnele care merită verificate sunt:

• Un incisiv permanent din față care întârzie mult să apară, deși cel de pe partea cealaltă a ieșit deja
• Un dinte de lapte care rămâne bine fixat mult peste vârsta la care ar fi trebuit să se schimbe
• Un spațiu care nu se închide între cei doi dinți din față, sus, semn clasic pentru un mesiodens ascuns
• Dinți înghesuiți sau ușor deplasați, împinși de dintele în plus care ocupă locul
• Un dinte mic, în plus, deja ieșit în arcadă, uneori strâmb sau în afara rândului

Niciunul dintre aceste semne nu pune singur diagnosticul, iar unele au și alte explicații. Un incisiv care nu iese poate fi blocat de un dinte supranumerar, dar poate lipsi și din alte motive. Diferența se lămurește doar la un control, unde imaginea completează ce se vede cu ochiul liber.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul se sprijină pe examenul din cabinet și pe radiografie. Medicul se uită mai întâi în gură, numără dinții, verifică ce dinți de lapte mai sunt prezenți și observă spațiile sau dinții deplasați. Apoi vine pasul care lămurește totul, o radiografie panoramică. Această imagine arată dintr-o singură privire toți dinții, inclusiv pe cei ascunși în os, așa că se vede clar dacă există un dinte în plus și unde anume stă.

Uneori, mai ales când dintele supranumerar este aproape de rădăcinile dinților din față, medicul cere și o imagine în trei dimensiuni, un CBCT. Aceasta arată exact în ce parte se află dintele, spre buză sau spre cerul gurii, și cât de aproape este de dinții vecini. Localizarea precisă contează foarte mult, fiindcă de ea depinde cum se ajunge la dinte dacă va trebui scos. Recomandările pentru mesiodens și pentru incisivul din față care nu a erupt subliniază tocmai cât de importantă este o imagine bună înainte de orice decizie (European Archives of Paediatric Dentistry, 2014).

Ce probleme pot crea dinții supranumerari

Un dinte supranumerar poate sta liniștit ani întregi, fără să facă nimic, și atunci nici nu ai ști de el fără o radiografie. Când creează probleme însă, acestea nu sunt doar de aspect. Cel mai des se întâmplă una dintre următoarele:

• Blochează erupția unui dinte normal. Cea mai frecventă urmare. Dintele în plus stă în calea unui incisiv permanent și îl împiedică să iasă, așa că rămâne blocat în os.
• Deplasează dinții vecini. Ocupând un loc care nu e al lui, împinge dinții din jur, care se înclină sau se rotesc.
• Lasă un spațiu între dinții din față. Un mesiodens ținut între incisivii centrali ține deschis un spațiu care altfel s-ar fi închis singur.
• Înghesuie arcada. Dinții stau strâmb sau prea aproape unul de altul, fiindcă în arcadă e un dinte peste număr.
• Formează un chist. Mai rar, în jurul unui dinte supranumerar rămas în os se poate forma un sac cu lichid, care trebuie tratat.

Un studiu pe câteva sute de pacienți cu hiperdontie a confirmat că blocarea erupției și deplasarea dinților vecini sunt de departe cele mai întâlnite urmări, urmate de spațiile dintre dinți (European Journal of Dentistry, 2020). Nimic din toate acestea nu este o urgență, dar toate sunt motive bune ca un dinte în plus să fie evaluat, nu ignorat.

Cum se tratează dinții supranumerari?

Nu orice dinte supranumerar trebuie scos. Decizia se ia după ce medicul cântărește dacă dintele face rău sau riscă să facă. În mare, sunt două drumuri, iar alegerea ține de vârstă, de poziția dintelui și de ce dinți normali sunt în joc.

Supravegherea. Dacă dintele în plus stă departe de dinții importanți, nu împinge pe nimeni și nu blochează nicio erupție, uneori cea mai înțeleaptă alegere este să fie ținut sub observație, cu controale și o radiografie din când în când. Se intervine doar dacă situația se schimbă.

Scoaterea chirurgicală. Când dintele blochează un incisiv, deplasează dinții vecini sau riscă să formeze un chist, se scoate printr-o mică intervenție. La un dinte ieșit în arcadă, extracția este simplă. La unul ascuns în os, mai ales lângă rădăcinile din față, este o extracție a unui dinte inclus, care ține de chirurgie orală și se planifică pe baza imaginii.

După ce dintele în plus a fost scos, urmează adesea partea de ortodonție. Un incisiv care fusese blocat poate coborî singur, la copil, dacă mai are loc și timp, sau poate avea nevoie de un aparat care să îl tragă ușor la locul lui. Când rămâne un spațiu între dinții din față, tot ortodonția îl închide. Un consult ortodontic stabilește dacă și cum e nevoie de tratament ortodontic. Momentul intervenției, mai devreme sau mai târziu, se discută de la caz la caz, fiindcă și scoaterea grăbită, și așteptarea prea lungă au avantaje și dezavantaje.

Rolul stomatologului și când să mergi la consult

Un dinte în plus este teritoriul stomatologului, care lămurește repede dacă e vorba de un dinte supranumerar, de un dinte blocat în os sau de o erupție doar întârziată. Sănătatea gurii cântărește în starea generală, motiv pentru care Organizația Mondială a Sănătății amintește că bolile orale ating aproape trei miliarde și jumătate de oameni (OMS, sănătate orală). Un dinte peste număr merită privit ca ceva de verificat, nu de trecut cu vederea.

Din practica de zi cu zi, la cabinet: „Cei mai mulți dinți supranumerari îi descopăr la copiii aduși fiindcă un dinte din față întârzie să apară, iar pe partea cealaltă a ieșit deja. Facem o radiografie și, de multe ori, acolo e un mesiodens mic care stă în cale. Le explic părinților că nu e vina nimănui și nu e o urgență, dar că merită scos la timp ca incisivul să poată coborî. Am văzut mulți copii la care, după ce am eliberat locul, dintele permanent a ieșit frumos singur."

Dr. Anghele Răzvan, CMSR Iași 3247, Anghele Dental Iași

Cere un consult dacă un dinte din față întârzie mult să apară față de perechea lui, dacă rămâne un spațiu care nu se închide între dinții de sus sau dacă vezi un dinte mic, în plus, deja ieșit. Multe situații se lămuresc la o consultație obișnuită și o radiografie, iar la copii un control la stomatologul pentru copii prinde din timp aceste lucruri. Profilul medicului se găsește pe pagina Dr. Anghele Răzvan.