Bubițe pe limbă: cauze, durată și tratament

Ce sunt bubițele de pe limbă

Limba este acoperită de papile, ridicături mici care îi dau aspectul rugos. Papilele fungiforme (numele vine de la forma lor de ciupercă) conțin muguri gustativi. Când una sau mai multe se inflamează, rezultatul este „bubița” pe care o simți cu vârful limbii sau o vezi în oglindă. Inflamația apare mai ales pe vârful limbii și pe marginile ei.

Termenul de specialitate, papilită linguală tranzitorie, a fost propus în 1996 de Whitaker și colaboratorii, într-un articol din Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology and Endodontology, pentru niște papule roșii spre galbene, moderat dureroase și trecătoare, de pe partea din față a limbii. Aceleași leziuni apar în literatură și ca „fungiform papillary glossitis”, adică glosită papilară fungiformă.

Nu este o raritate. După sinteza lui Kalogirou și a colaboratorilor, publicată în 2017 în Journal of Clinical and Experimental Dentistry, 92 din 163 de angajați ai unei facultăți de stomatologie din Georgia (56%) au declarat într-un chestionar că au avut astfel de bubițe. Autorii o descriu ca pe o afecțiune frecventă, dar subdiagnosticată.

Cum arată și cât de tare dor

Cleveland Clinic descrie bubițe mici, roșii, albe sau gălbui, pe vârful, pe părțile laterale sau pe partea de sus a limbii, cu durere ascuțită sau senzație de arsură. Sinteza din 2017 adaugă furnicături, mâncărime și sensibilitate la alimentele fierbinți. Papilele pot fi de culoarea normală, roșii, albicioase sau gălbui; rar apar nuanțe maronii sau negre, din cauza coloranților din alimente ori a fumatului.

Episodul e scurt. Sinteza vorbește despre câteva ore sau 1-4 zile pentru formele obișnuite, iar Cleveland Clinic despre câteva zile până la o săptămână. Când limba e inflamată pe o suprafață mai mare, durata poate urca la 1-3 săptămâni. În cele 11 cazuri urmărite de echipa din Atena (8 femei și 3 bărbați, între 10 și 53 de ani), papilele mărite s-au retras în 3-10 zile.

Forma clasică: o bubiță, una-două zile

DermNet NZ descrie forma clasică așa: o singură bubiță ridicată, roșie sau albă, pe vârful limbii, care ține 1-2 zile și poate reveni peste săptămâni, luni sau ani, fără febră și fără ganglioni măriți.

Forma eruptivă: mai multe papile, uneori cu febră

Multe papile sunt afectate, debutul e brusc, iar copiii o pot transmite în familie. Detalii mai jos.

Forma papulokeratozică: albicioasă și fără durere

Este varianta cronică, cu papile mărite, albicioase sau alb-gălbui, pe toată limba, fără durere. Brannon și Flaitz au descris-o în 2003 la un copil, ca pe o variantă recurentă a papilitei linguale tranzitorii. Sinteza din 2017 notează că recidivele se văd cel mai des tocmai la această formă.

De ce apar bubițele pe limbă

Răspunsul sincer: nu se știe exact. Autorii sintezei din 2017 spun că etiologia este necunoscută și probabil multifactorială, iar în multe cazuri afecțiunea rămâne idiopatică, adică fără o cauză găsită. Listele de factori de mai jos vin din observații clinice, nu din dovezi ferme, așa că merită citite ca ipoteze.

Primul factor din liste este traumatismul mecanic, acut sau cronic. Intră aici mușcatul limbii, împingerea ei repetată în dinți și iritația de la marginile ascuțite ale dinților sau ale lucrărilor dentare, de la un aparat ortodontic ori de la tartrul abundent de pe dinții din față. Într-unul dintre cazurile din Atena, limba era împinsă în mod repetat într-un aparat fix de pe arcada superioară, iar autorii au considerat explicația plauzibilă. Dacă te freacă aparatul, află ce rol are ceara ortodontică în protejarea mucoasei.

Ca să-ți dai seama ce te afectează pe tine, notează la câteva episoade ce ai mâncat, ce pastă de dinți și ce apă de gură ai folosit, cât ai dormit și dacă ți-ai mușcat limba. Factorii posibili sunt în secțiunea următoare. Sinteza din 2017 spune că, la recurențe, căutarea declanșatorilor, în special a traumei și a alergenilor, este obligatorie, iar identificarea lor ajută la prevenirea recidivelor.

Alți factori posibili: stres, alimente, alergii, infecții

Pe lista factorilor posibili mai apar stresul, lipsa de somn, alimentația deficitară, fumatul și alcoolul în exces, alimentele picante sau acide, arsurile termice, alergiile la alimente sau la produse de igienă orală, tulburările digestive și schimbările hormonale din timpul menstruației sau al menopauzei. Cleveland Clinic adaugă infecțiile virale, pastele de dinți, apele de gură și produsele de albire care irită, precum și scorțișoara și ardeiul iute. Papilita este mai frecventă la persoanele cu teren atopic, așa că unii autori o văd ca pe o reacție locală la căldură sau la alimente iritante.

Stresul figurează în liste, dar apare și într-un caz concret. În studiul grecesc, un elev de liceu a avut două episoade într-un an, ambele în perioada examenelor. Un singur caz nu dovedește nimic, dar ilustrează cum poate arăta legătura cu stresul.

Cine caută o cauză infecțioasă va găsi puține certitudini. În biopsiile analizate în studiile citate de sinteză, testele pentru papilomavirusul uman tipurile 6 și 11, pentru virusul herpes simplex, pentru fungi și pentru paraziți au ieșit negative. Un singur caz din literatură, la un pacient cu boala Kawasaki, a avut herpes simplex tip 1 confirmat prin cultură. Rolul virusurilor rămâne suspectat, dar nedocumentat.

Bubițele pe limbă la copii: forma eruptivă

Forma eruptivă a fost studiată prospectiv la Nisa, în Franța, de Roux și Lacour, într-un articol din British Journal of Dermatology din 2004. Au intrat în studiu 38 de copii, cu vârsta medie de 3 ani și 6 luni. Debutul a fost brusc. Toți au avut dificultăți la hrănire, 23 (61%) au salivat intens, 15 (39%) au făcut febră, iar la 16 (42%) s-au mărit ganglionii submandibulari sau cervicali. Cazurile au avut un vârf de incidență primăvara.

Evoluția a fost favorabilă: stomatita a dispărut singură între a doua și a cincisprezecea zi, cu o medie de 7,3 zile. La 20 de copii (53%) boala a trecut la unul sau mai mulți membri ai familiei, iar la 5 (13%) a reapărut. Autorii spun că originea rămâne necunoscută, dar datele despre transmitere ar putea sugera o cauză infecțioasă. La adulți, unii cercetători o consideră recidiva unei papilite eruptive din copilărie.

Febra, salivația și refuzul mâncării însoțesc și alte boli ale copilăriei. Un copil cu limba mărită și roșie, plus febră, se arată medicului, care poate exclude, de exemplu, scarlatina. Mai jos explicăm de ce.

Cu ce se confundă bubițele de pe limbă

Afta este cea mai des invocată confuzie. Potrivit NHS, ulcerele bucale apar de obicei în interiorul obrajilor și al buzelor, dar pot apărea și pe limbă; arată ca niște răni rotunde, de obicei albicioase, și se vindecă în una-două săptămâni. În papilită, bubița este o papilă mărită, nu un ulcer. Despre afte găsești detalii în articolul despre stomatita aftoasă.

Dacă în loc de bubițe vezi zone roșii și netede, cu contur albicios, care își schimbă locul, discuția este despre limba geografică. Cele două pot coexista: trei dintre cei 11 pacienți din studiul grecesc au raportat și limbă geografică. O limbă roșie, netedă, fără papile, ține de glosită, iar o limbă acoperită de depuneri albe poate duce spre limba albă sau spre candidoza bucală. Papilele alungite, cu aspect păros și culoare închisă, sunt altă poveste: limba neagră viloasă afectează papilele filiforme, nu pe cele fungiforme.

La copii, o limbă cu papilele mărite și roșii, pe fond albicios, poartă numele de „limbă de căpșună”. Apare în scarlatină, în infecția streptococică fără erupție pe piele și în boala Kawasaki, o boală acută cu febră a copilăriei; toate țin de competența medicului.

Când papilele par mărite sau formațiunea nu trece

Uneori papilele fungiforme par mărite fără să fie inflamate: când papilele filiforme dispar, ele ies în evidență. Sinteza din 2017 dă ca exemple psoriazisul, tratamentul cu ciclosporină, anemia prin deficit de fier, candidoza eritematoasă și chimioterapia, dar prezintă mecanismul ca pe o ipoteză.

Formațiunile care nu trec sunt o categorie separată. Hiperplazia fibroasă, fibromul cu celule gigante sau granulomul piogen rămân pe loc, spre deosebire de papilită, care se retrage. Nodulii fără durere, care nu dispar singuri, justifică un control, iar în cazurile neclare medicul poate recomanda o biopsie. Pentru papilita obișnuită, biopsia nu este necesară: diagnosticul este clinic.

Ce poți face acasă când te supără

Tratamentul este simptomatic: papilita trece singură, deci scopul este să mănânci și să dormi liniștit. Cleveland Clinic recomandă clătiri cu apă caldă și sare, evitarea alimentelor care declanșează bubițele și, pentru durere, calmante fără rețetă. DermNet NZ adaugă lichide reci și alimente moi, de felul iaurtului, iar pentru cazurile dureroase, ape de gură antiseptice sau cu anestezic local și corticoizi aplicați local, la recomandarea medicului.

Două nuanțe. Sinteza din 2017 notează, citând studiul francez din 2004, că paracetamolul și ibuprofenul nu au influențat nici durata, nici intensitatea simptomelor, deci nu te aștepta să scurteze episodul. Nu există consens nici asupra utilității antisepticelor. Se recomandă să eviți guma de mestecat, bomboanele și produsele de igienă orală care irită.

Nu sparge și nu zgâria bubițele: Cleveland Clinic spune explicit să nu încerci să le spargi. Frecarea repetată de un dinte sau de un aparat dentar figurează printre factorii menționați în literatură.

Când durerea face hrănirea dificilă, medicul poate prescrie tratament local. În două dintre cazurile din Atena s-au prescris clătiri cu soluție de dexametazonă, iar la pacienții cu gură uscată s-au recomandat produse care hidratează mucoasa. Nu folosi corticoizi fără indicația unui medic.

Când mergi la stomatolog

Majoritatea bubițelor nu cer consult. Cleveland Clinic recomandă să vorbești cu un medic la orice schimbare a limbii, a gingiilor sau a gurii care nu trece după două săptămâni. NHS listează, printre semnele pentru care te adresezi medicului de familie sau dentistului, un ulcer bucal care durează mai mult de 3 săptămâni, o umflătură în interiorul gurii și o pată roșie sau albă în gură.

Mai sunt trei situații în care stomatologul te ajută concret. Prima: bubițele revin des, iar stomatologul poate verifica dacă o margine ascuțită de dinte sau de lucrare dentară, tartrul de pe dinții din față ori un aparat ortodontic freacă limba. A doua: nu ești sigur dacă este papilită, aftă sau altceva, iar un specialist poate pune diagnosticul clinic și poate hotărî dacă e nevoie de biopsie. A treia: copilul are bubițe pe limbă împreună cu febră, salivație intensă sau ganglioni măriți, caz în care primul pas este pediatrul.

În clinica noastră, un consult pentru bubițe pe limbă începe cu o discuție scurtă: de când au apărut, dacă dor și dacă ai schimbat ceva recent, de la pasta de dinți la un medicament. Urmează examinarea limbii, a gingiilor și a dinților din jur, iar medicul îți spune dacă observă ceva care cere investigații suplimentare.