Specialitati

Vezi toate specialitatile Implantologie Protetica Endodontie Odontoterapie Profilaxie Pedodontie Parodontologie Chirurgie orala Ortodontie

Medici

Vezi toti medicii Dr. Anghele RăzvanMedic Stomatolog
BlogChirurgie orală
Dr. Anghele Răzvan
Dr. Anghele Răzvan Medic Stomatolog · Fondator · Anghele Dental Iași Vezi pagina medicului Tel: 0743 077 449

Apicoectomie (rezecție apicală): ce este, când se face și cum decurge

Dr. Anghele RăzvanDr. Anghele Răzvan 9 min citire Publicat Actualizat
Chirurgie orală Cabinet de chirurgie orală din Iași pregătit pentru o apicoectomie, cu microscop dentar și instrumentar chirurgical steril pe câmp
Cuprins articol

    O apicoectomie, numită și rezecție apicală, este o operație mică prin care medicul îndepărtează vârful unei rădăcini de dinte și țesutul infectat din jurul lui, atunci când infecția nu s-a vindecat după tratamentul de canal. Scopul este să păstreze dintele natural, ca alternativă la extracție.

    Se face cu anestezie locală, printr-o mică deschidere în gingie. Medicul ajunge la osul de deasupra vârfului rădăcinii, scoate țesutul inflamat și sigilează capătul rădăcinii. De obicei se recomandă după ce un tratament de canal sau un retratament nu au rezolvat problema, ori nu mai sunt posibile.

    Pe scurt
    • Operația scoate vârful rădăcinii și infecția din os, ca dintele să rămână pe loc.
    • Se face cu anestezie locală și durează, de obicei, între treizeci de minute și o oră.
    • Gingia se vindecă în câteva zile, osul din jurul rădăcinii în luni; un control cu radiografie confirmă vindecarea.

    Ce este o apicoectomie (rezecția apicală)

    O apicoectomie este o operație de mică chirurgie care rezolvă o infecție rămasă la vârful rădăcinii unui dinte. Medicul îndepărtează ultimii milimetri din rădăcină, adică apexul, împreună cu țesutul bolnav din osul din jur, apoi sigilează capătul rădăcinii. Din cauza sigilării dinspre vârf, operația se mai numește și obturație retrogradă. Asociația Americană a Endodontiștilor descrie intervenția așa: medicul deschide țesutul gingival de lângă dinte, vede osul de dedesubt și înlătură țesutul inflamat sau infectat.

    De ce vârful și nu tot dintele? Acolo, la capătul rădăcinii, se adună infecția care nu a putut fi curățată prin canal. Uneori canalul are ramuri prea fine, alteori infecția a format deja o pungă în os, un granulom sau un chist. Scoțând vârful și curățând osul, medicul elimină sursa problemei și lasă dintele pe loc, cu coroana sau cu plomba lui.

    În căutări apar și variantele apicectomie, apicotomie sau apisectomie. Denumirea medicală este apicoectomie sau rezecție apicală, iar la plural, rezecții apicale. „Rezecția dentară” din limbajul curent se referă de obicei tot la vârful rădăcinii, nu la scoaterea dintelui. Alte operații, cum este hemisecția, scot o rădăcină întreagă dintr-un molar și sunt altceva.

    Radiografie dentară și model al rădăcinii unui dinte, folosite pentru a explica rezecția apicală înainte de operație
    Radiografia arată leziunea de la vârful rădăcinii și ajută la planificarea rezecției apicale
    Lucrări protetice: coroane și punți dentare

    Când se face rezecția apicală

    Rezecția apicală intră în discuție când infecția de la vârful rădăcinii nu cedează, deși dintele a fost deja tratat pe canal. În mod normal, prima soluție este tot pe canal: se reia tratamentul sau se face un retratament, adică se curăță din nou canalul pe dinăuntru. Operația la vârf vine la rând când această cale nu mai e o opțiune bună.

    O meta-analiză publicată în Medicina (Kaunas) arată rate mari de succes atât pentru retratamentul nechirurgical, cât și pentru chirurgia endodontică, în parodontita apicală persistentă. Deci nu există o variantă mai bună în general, ci una potrivită cazului tău. Situațiile tipice în care se alege operația sunt:

    • dintele are un pivot cimentat și o coroană, iar demontarea lor pentru un retratament ar risca să spargă rădăcina;
    • canalul este blocat de un instrument rupt rămas de la un tratament vechi sau este calcificat și nu mai poate fi parcurs;
    • infecția a format un granulom sau un chist care nu se resoarbe de la sine;
    • retratamentul a fost deja făcut, iar infecția persistă.

    Un rol important îl are imagistica. O tomografie CBCT arată cât de mare e leziunea și cât de aproape sunt structurile vecine, cum ar fi sinusul sau nervul. Etapele tratamentului de canal se văd pe pagina de endodonție și în descrierea serviciului de tratament de canal.

    Cum decurge operația, pas cu pas

    Toată intervenția se face cu anestezie locală: pacientul e treaz, dar zona este amorțită și nu simte durere. De obicei durează între treizeci de minute și o oră, după dintele operat și după mărimea leziunii. Dinții din față sunt mai simpli. Cei din spate cer mai mult timp, pentru că au mai multe rădăcini.

    1. Medicul face o incizie mică în gingie, în dreptul dintelui bolnav, și dă gingia la o parte.
    2. Prin osul care acoperă vârful rădăcinii se deschide o fereastră mică, cât să se vadă capătul rădăcinii și leziunea.
    3. Se îndepărtează ultimii milimetri ai rădăcinii și țesutul infectat din os.
    4. Capătul rădăcinii se curăță și se sigilează cu un material biocompatibil, ca bacteriile să nu mai pătrundă dinspre vârf.
    5. Gingia se pune la loc și se prinde cu câteva fire de sutură.

    Pentru mulți pacienți, aceasta este în fond o operație pe gingie și pe os, făcută ca să se ajungă la vârful rădăcinii. Gingia este doar calea de acces. Ținta rămâne vârful rădăcinii și infecția din jurul lui.

    Tehnici: microchirurgie, laser și rezecție sub lucrare

    Clasică sau cu microscop

    Tehnica veche se baza pe ce vedea medicul cu ochiul liber. Microchirurgia endodontică folosește magnificație și iluminare mai bună, instrumente fine și materiale moderne de sigilare. O meta-analiză din Journal of Endodontics a găsit rate de succes mai mari pentru microchirurgia făcută cu magnificație superioară decât pentru tehnicile tradiționale. Și o sinteză din International Endodontic Journal arată că microchirurgia a crescut substanțial ratele de vindecare față de tehnicile mai vechi. Tehnica pentru cazul tău o stabilește medicul.

    Rezecție apicală cu laser

    Dacă ai căutat rezecție apicală cu laser: în sursele citate aici, standardul descris este microchirurgia endodontică, cu magnificație și iluminare. Laserul nu apare în ele ca tehnică de referință pentru această operație, deci nu putem spune că ar aduce un rezultat mai bun. Dacă te interesează, întreabă medicul ce tehnică și ce instrumente se potrivesc cazului tău.

    Rezecție apicală sub lucrare

    Rezecția apicală sub lucrare, adică la un dinte cu coroană sau cu punte, se poate face de multe ori fără demontarea lucrării, pentru că medicul ajunge la rădăcină prin gingie și prin os. Mai întâi se verifică dacă lucrarea este stabilă și etanșă. Dacă nu este, poate trebui refăcută; pagina de protetică descrie aceste lucrări.

    Recuperare după rezecție apicală: ce te așteaptă

    Recuperarea seamănă cu cea de după o extracție ușoară și, de cele mai multe ori, este mai blândă decât se așteaptă pacienții. În primele două-trei zile pot apărea o umflătură și un disconfort în zonă, uneori un pic de vânătaie pe obraz. Gheața aplicată din exterior, alimentele moi și analgezicele recomandate de medic ajută. Firele de sutură se scot de regulă după aproximativ o săptămână, la un control scurt.

    Vindecarea are două viteze. Gingia se închide în câteva zile, dar osul din jurul vârfului rădăcinii se reface mult mai încet, în luni, pe măsură ce leziunea veche se umple cu os nou. De aceea medicul cere de obicei o radiografie de control după câteva luni. Cât timp se reface osul, dintele funcționează normal.

    • Evită să mesteci pe partea operată în primele zile, ca plaga să nu fie apăsată sau iritată de alimente tari.
    • Nu fuma, pentru că fumatul încetinește vindecarea.
    • Evită efortul fizic mare.
    • Spală blând zona, fără să deranjezi firele.
    • Revino la control dacă umflătura crește după primele zile sau apare febră.

    Complicații după rezecție apicală și când nu reușește

    Ca orice operație, rezecția apicală are riscuri, chiar dacă sunt mici când intervenția e bine făcută. Pot apărea o umflătură mai mare, o mică sângerare sau, rar, o infecție a plăgii. La dinții de sus din spate, vârful rădăcinii e aproape de sinus, iar la cei de jos, de nervul care dă sensibilitate buzei și bărbiei. De aceea imagistica 3D de dinainte ajută medicul să le ocolească.

    Uneori operația nu reușește și infecția revine. Se poate întâmpla dacă rădăcina e fisurată pe lung, dacă mai există o ramură de canal necurățată sau dacă osul era deja prea distrus. Atunci se cântărește o reintervenție sau extracția dintelui. Extracția nu e un eșec, ci cealaltă cale: golul se completează ulterior cu un implant sau cu o punte. Ideea operației la vârf este tocmai să amâne sau să evite acest scenariu.

    Când mergi la medic

    Mergi la medic dacă un dinte tratat deja pe canal continuă să te doară la mușcat, dacă apare o umflătură sau un mic burub pe gingie în dreptul lui sau dacă pe radiografie se vede o zonă întunecată la vârful rădăcinii. Semnele spun că infecția nu s-a stins. Mai multe despre ele găsești în ghidurile despre fistula dentară și despre abcesul dentar.

    La Anghele Dental Clinic din Iași, drumul începe cu o consultație și o evaluare imagistică, în care Dr. Anghele Răzvan stabilește dacă infecția se poate rezolva pe canal sau are nevoie de chirurgie orală. Când la vârf s-a format un chist mai mare, rezecția apicală se poate combina cu scoaterea chistului.

    Întrebări frecvente

    Ce este o apicoectomie?

    O apicoectomie, sau rezecție apicală, este o operație prin care se îndepărtează vârful rădăcinii unui dinte și țesutul infectat din jurul lui, apoi se sigilează capătul rădăcinii. Se face ca să salveze un dinte a cărui infecție de la rădăcină nu s-a vindecat după tratamentul de canal.

    Doare rezecția apicală?

    În timpul operației nu doare, fiindcă se face cu anestezie locală, iar zona este complet amorțită. După ce trece anestezia pot apărea o umflătură și un disconfort câteva zile, care se țin sub control cu gheață și cu analgezice recomandate de medic. Mulți pacienți descriu recuperarea ca fiind mai blândă decât se așteptau.

    Cât durează operația de rezecție apicală?

    O rezecție apicală durează de obicei între treizeci de minute și o oră, în funcție de dintele operat și de mărimea leziunii. Dinții din față sunt mai simpli și mai rapizi, cei din spate cer mai mult timp, fiindcă au mai multe rădăcini și sunt mai greu de abordat.

    Cât durează recuperarea după rezecția apicală?

    Gingia se închide în câteva zile, iar firele se scot după aproximativ o săptămână. Umflătura și disconfortul trec, de regulă, în două-trei zile. Osul din jurul rădăcinii se reface mai lent, în câteva luni, iar medicul cere de obicei o radiografie de control ca să confirme vindecarea.

    Ce complicații pot apărea după rezecție apicală?

    Cele mai frecvente sunt o umflătură mai mare, o mică sângerare sau, rar, o infecție a plăgii. La dinții din spate contează vecinătatea sinusului sau a nervului, motiv pentru care medicul se ghidează după imagistică. Dacă operația nu reușește, se cântărește o reintervenție sau extracția dintelui.

    Apicoectomie sau extracție: ce e mai bine?

    Operația la vârf încearcă să păstreze dintele natural, ceea ce e de dorit când restul dintelui este sănătos și leziunea e limitată. Extracția, urmată de implant sau punte, devine varianta corectă când rădăcina e fisurată, infecția e prea întinsă sau operația la vârf a eșuat. Decizia se ia pe baza imagisticii, împreună cu medicul.

    Rezecția apicală este o operație pe gingie?

    În parte. Medicul face o incizie în gingie ca să ajungă la os, dar operația vizează vârful rădăcinii și infecția din os, nu gingia în sine. După intervenție gingia se suturează și se vindecă în câteva zile, în timp ce osul se reface mai încet.

    Surse profesionale